După ce a fost la mall ca să-și schimbe hainele, MeZo învață să meargă pe bicicletă. Hoinărind pe stradă și bucurându-se de zilele călduroase care au venit, MeZo ajunge într-un loc unde se plimbau mulți oameni. Aruncau un fluturaș dintr-o parte în alta folosind palete, loveau o chestie rotundă cu piciorul și alergau sau stăteau întinși pe pătură.

Însă cel mai mult l-au fascinat oamenii care erau cocoțați pe un obiect mai mare, care era susținut de două cercuri, iar ca să înainteze trebuia să dea din picioare.

Nu mai văzuse niciodată așa ceva.

MeZo învață să meargă pe bicicletă.

• Ce-i asta? îl întreabă MeZo pe un băiat care se oprise din pedalat pentru a bea puțină apă?
• Asta ce? Bicicleta? Asta e o bicicletă.
• Ce-i aia o bicicletă?
• Asta de o vezi. De unde ești? N-ai mai văzut biciclete până acum?
• … sunt din MegaZone 7. N-am mai văzut. Spune MeZo ușor rușinat.
• Hai! Urcă-te pe ea.
• Nu așaa! Invers. Doar n-o să mergi cu spatele?
• Dar nu pot merge pe ea? Nu știu să merg drept. O să caaaaaad!
• Te-ai lovit, ești bine?
• Da, da, sunt bine! Doar că nu știu să merg drept. Cum reușești?
• Am învățat să-mi mențin echilibrul. Merg de la 4 ani pe bicicletă.
• Și…eu cum pot să învăț?
• Te ajut eu.

Iar MeZo învață să meargă pe bicicletă. A mai căzut el de câteva ori, însă, cu ajutor din partea noului său prieten, a reușit să învețe să pedaleze singur. A dat câteva ture de parc până a obosit.

• Am uitat să te întreb cum te numești.
• Tu?
• MeZo.
• MeZo? Ce fel de nume este acesta?
• Așa mi-a spus Profesorul Larson când m-a creat în laboratorul său.
• Profesor, laborator? Prietene, tu ai foarte multe să-mi povestești.

Și uite așa MeZo învață să meargă pe bicicletă și-și face primul prieten.