Se lăsase seara, iar vântul sufla din ce în ce mai tare. În depărtare se auzeau tunetele furtunii ce începuse de câteva ore bune. Și nu dădea semne că se va opri curând. Câinii lătrau, șobolanii se ascundeau în canale, iar cerul se lumina de parcă ar fi luat foc în miez de noapte. Parcă norii aruncau pe pământ cu raze laser, ca într-o țintă de darts.

În tot acest timp, Profesorul Larson, care începuse de câțiva ani buni proiectul său ultrasecret în laboratorul său ultrasecret din MegaZone 7, lucra de zor. Încă din 2007 lucra și tot meșterea. Fum, praf, circuite, computere și zeci de căni de cafea găseai pe biroul său. Iar după atâția ani de muncă, se apropia din ce în ce mai mult de final. De câteva nopți nu mai dormea deloc.

La ce lucra? Acest proiect este ultrasecret, desigur, dar vă voi spune dacă promiteți să nu mai spuneți nimănui. Promiteți? Bine!

Profesorul Larson voia să inventeze primul joc 4D din lume, în care personajele să pară la fel de reale precum oamenii și să călătorească în timp. Așa-i că-i extraordinar? Ei, bine, nu mai avea decât foarte puțin de lucru până când să ajungă să poată lansa jocul.

Era un joc de acțiune în care, cu ajutorul unor holograme, personajele parcă prindeau viață, iar scopul principal era să dezactivezi cât mai mulți inamici cu ajutorul unor arme laser inofensive. Erau gata Tony, Florin, Crezzo, Sara și Sophia. Încă puțin și era gata și MeZo, cel mai mic și cel mai șugubăț dintre toți.

Dar, de la atâtea nopți nedormite, Profesorul adormi cu capul pe birou, printre cănile de cafea, înainte să-l termine de modelat pe MeZo. A așteptat el atâția ani, ce mai însemna o noapte?

Însă acea noapte nu a fost ca oricare alta. Fulgerele nu se opreau și loveau în toate părțile. Și chiar dacă era ultrasecret, fulgerele nu au ocolit laboratorul Profesorului Larson, din MegaZone 7.

Înspăimântat de sunet și de fumul care ieșea din circuite, Profesorul Larson se trezi și încerca disperat să-și găsească papionul în care se afla munca lui de ani de zile.

Unde este papionul?

– Te ajut eu, profesore! se aude o voce care vine din celălalt colț al camerei. Ce cauți?

– Cine ești? Ce să faci? strigă profesorul și mai tare, înspăimântat de vocea pe care o auzea. Doar era un laborator ultrasecret, nu știa nimeni că există.

– Sunt eu, MeZo. zise tânărul, apropiindu-se de profesor.

– MeZo? Cum ai reușit să ieși? Și unde-mi e papionul? L-ai văzut?

– Să ies? Nu știu nici eu. Am simțit o căldură foarte puternică și m-am hotărât să iau o gură de aer. Dar văd că nici aici nu e prea bine. Prea mult fum. Cât despre papion, l-am luat eu că mi-a plăcut cum se asortează.

– Dă-mi înapoi papionul, năzdrăvanule! Acolo este munca mea de ani de zile. Toți ceilalți frați ai tăi sunt acolo! Acela nu este un papion, este un memory stick.

– Ba nu-ți dau nimic. Ia mai scutește-mă. Dacă tot am venit pe lumea asta a voastră, mă duc s-o cutreier și s-o cunosc.

– Nu pleci nicăieri până nu-mi dai papionul! Te rog, lasă-l pe birou!

– Ți-l dau când mă întorc. Vin repede. O să-ți scriu!

Și fără să mai scoată o vorbă, MeZo plecă din laboratorul ultrasecret din MegaZone 7 și-l lăsă pe Profesorul Larson cu ochii în soarele inexistent.

Unde a plecat? Încă nu știm nici noi, dar hai să-l urmărim în călătoria sa, că tare credem că va face mult năzbâtii.